Alpinism şi escaladă

Alpinismul este o activitate umană preponderent turistico-recreativă şi
într-o mai mică măsură sportivă , dar non-competițională, care are ca
scop ascensiunea în munți, pe zăpadă, stâncă și gheață (ghețar).
Termenul provine de la ascensiuni în munții Alpi (alpi+nism), fiind
promovat în special de francezi, pentru a rămâne în istorie că această
activitate a apărut în Alpii francezi (masivul Mont Blanc), în anul
1786.
Escalada este strâns legată, din punct de vedere al originii, de
alpinism . Acesta din urmă constă în realizarea de ascensiuni dificile
pe munți. Mobilul unei asemenea activități l-a constituit inițial
atingerea unor vârfuri montane pe ruta cea mai facilă, iar apoi
parcurgerea unor trasee din ce în ce mai greu abordabile. Cu timpul, o
nouă formă de provocare a apărut din rândul practicanților de ascensiuni
dificile şi anume depășirea obstacolelor unei rute scurte, limitate la o
singură lungime de coardă. Astfel, escalada s-a rupt pentru prima dată
de alpinism, concentrându-se asupra scopului parcurgerii celor mai
dificele pasaje de stâncă, situate în intervalul unei singure lungimi de
coardă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *